Home Blog Page 246

,,Ne uitam la televizor și soţul meu a spus că vrea să stăm de vorbă. Chiar nu bănuiam că avea să-mi dea o veste atât de rea. Mi-a spus senin, pe un ton foarte calm, că e îndrăgostit de o fată. La fel de liniştit mi-a povestit cum relaţia lui durează de doi ani. Că fata e studentă în an terminal şi că vrea să se…”

0

După 30 de ani de căsnicie, în momentul când spera să aibă parte de a doua sa tinerețe, femeia a fost pusă în fața unui divorț. Uite ce a ajutat-o să supraviețuiască:

,,De când citesc poveștile astea, mă tot gândesc să-mi scriu și eu povestea. Nu am avut curaj, căci multă vreme m-am învinovăţit. Și mi-a fost ruşine de ceea ce am trăit. Acum însă, m-am resemnat. Și am învăţat să accept trecutul. M-a părăsit. Dar cea mai importantă lecţie primită de la viaţă a fost aceea că nu poţi spune că ajungi să cunoşti cu adevărat un om nici după o viaţă trăită împreună.

Sufletul nu are vârstă
Aveam o căsnicie fericită. Cel puţin aşa credeam eu. Soţul meu se comporta exemplar, era atent… Copiii noştri, fata şi băiatul, au terminat şcoala, s-au căsătorit. Iar noi plănuiam să retrăim romantismul tinereţii cu maturitatea şi înţelepciunea vârstei de acum. Ba chiar ne gândeam să ne facem o casuţă la munte, unde să ne retragem la bătrâneţe. Într-o bună zi, în timp ce ne uitam la televizor, soţul meu a spus că vrea să stăm de vorbă. Chiar nu bănuiam că avea să-mi dea o veste atât de rea. Mi-a spus senin, pe un ton foarte calm, că e îndrăgostit de o fată. La fel de liniştit mi-a povestit cum relaţia lui durează de doi ani. Că fata e studentă în an terminal şi că vrea să se mute împreună cu ea la finele anului universitar. Am simţit cum pică cerul pe mine. Noroc că stăteam confortabil în fotoliu. Nici măcar nu am avut puterea să-i cer alte explicaţii, să-i fac reproşuri sau să pun întrebări inutile. Am reuşit doar să bâigui printre lacrimi: «Bine, dar cu mine cum rămâne?». M-a părăsit.


loading...

M-a părăsit dar femeia deşteaptă se descurcă
Chiar de a doua zi şi-a făcut bagajul şi a plecat la ea. Mă frămânam, dar nici nu puteam să acuz tânăra care i-a luat minţile şi nici bărbatul care s-a lăsat purtat de val. Singurul meu regret era acela că nu am simţit schimbarea lui şi îmi reproşam faptul că l-am lăsat să plece. La scurt timp am primit şi citaţia la divorţ. Am suferit enorm. Numai Dumnezeu ştie ce era în sufletul meu. Copiii mă acuzau că l-am lăsat să scape atât de uşor. Dar eu mi-am zis că nu avea rost să lupt pentru el. Ştiam că avea să regrete la un moment dat pasul făcut, dar avea să fie prea târziu. Şi am început o nouă viaţă. Nu voiam să găsesc pe altcineva care să-mi umple golul din suflet, ci linişte. Am plecat în tot felul de excursii, în staţiuni, mi-am făcut cunoştinţe noi şi am întărit legăturile cu cele mai vechi. Chiar mă simţeam foarte bine în lipsa lui.

Regretele nu au rost
Anul trecut, după o lungă perioadă în care nu a mai ştiut nimeni nimic de el, soţul meu a revenit spăşit acasă. Mi-a fost milă de el. Arăta destul de rău şi era bolnav. Doctorii i-au spus că starea sănătăţii era destul de gravă. Voia să ne împăcăm. Abia atunci am simţit că-mi face rău, că mă ia drept «manta de vreme rea» şi mi-am dat seama cât de mult m-a făcut să sufăr. Cu zâmbetul pe buze şi cu acelaşi calm cu care el m-a anunţat că s-a îndrăgostit, l-am poftit să iasă din casa mea. I-am spus că locul lui e lângă fata pe care o iubeşte atât de mult şi pentru care şi-a părăsit familia fără explicaţii. Acum nu mai e cu ea, locuieşte singur şi încă încearcă o eventuală împăcare prin intermediul copiilor. Eu însă îmi văd de viaţa mea, savurez fiecare clipă petrecută alături de nepoţi şi, chiar dacă am un prieten de suflet, nu m-aş mai căsători pentru nimic în lume. Pentru că viaţa merită trăită frumos, chiar şi la 55 de ani.”

Sursa: libertateapentrufemei.ro


loading...

Vecinii lor credeau că sunt oameni buni și părinți normali, până când poliția a intrat în casa lor și adevărul pe care îl ascundeau din anul 1990 a ieșit la iveală. Așa ceva vezi doar în filme! Ce au găsit în casa lor și ce făceau de zeci de ani fără să știe nimeni

0

Toată lumea din micul orășel Montclair îi știa sub numele de Richard şi Cynthia Murphy și credeau că sunt oameni și părinți normali, dar nu știau ce se ascunde chiar vizavi de casa lor. Iată o poveste cum numai în America se putea întâmpla.

Se pare că cei doi sunt de fapt spioni ruși sub acoperire, numele lor reale fiind Vladimir şi Lydia Guryev. Ei trăiau o viață care părea la fel ca a tuturor celorlalți și nici măcar o dată nu au ridicat suspiciuni vecinilor.

Anchetatorii spun că familia Guryev fpcea parte dintr-o amplă rețea de spionaj al cărui scop era acela de a strânge informații pentru serviciile secrete rusești.

Cuplul a fost arestat împreună cu alţi opt suspecţi într-o operaţiune a FBI, desfăşurată în luna iunie a anului 2010. Toţi cei reţinuti şi-au recunoscut vina, inclusiv faptul că au intrat în Statele Unite ale Americii fără să declare că sunt agenţi ai unui guvern străin, conform CNN.

Proprietățile celor doi au fost confiscate în totalitate, iar ei au fost deportați în Rusia, în schimbul a patru agenți pe care Moscova îi condamnase pentru spionaj. Se pare că cei doi agenți infitrați în SUA colectau informații încă din 1990 și au fost prinși deoarece guvernul SUA îi supraveghea de ani de zile pe toți cei care erau suspectați că ar fi spioni.

În cele din urmă serviciile SUA au spart un cod secret pe care acești spioni îl foloseau pentru a comunica cu Moscova, ceea ce a permis autorităților să afle totul despre acțiunile lor.

Surse: CNN, Antena 1

,,Iubitul meu și-a uitat Facebook-ul deschis în dimineața asta, a primit un mesaj de la femeia cu care mă înșela. M-am enervat foarte tare, i-am luat toate hainele, dar nu le-am rupt. I-am trimis un mesaj și i-am spus să se ducă să…”

0

Mai jos puteți citi scrisoarea unei femei înșelate care a făcut ocolul internetului fiindcă este atât de politicoasă încât ustură! Scrisoarea este adresată iubitului ei care, așa cum descoperise în acea zi, o înșela.

Ce i-a scris a făcut înconjurul lumii:

,,Bună, dulceață!

Ghici cine a plecat cu Facebook-ul deschis în dimineața asta și a primit un mesaj de la Kelsi?

Da!

Tu!

Dar nu-ți face griji, nu am rupt nimic!

De fapt, am fost destul de drăguță pentru a împacheta toate lucrurile tale!

Și chiar am inventat un joc special, deoarece știu că îți place să cauți tot felul de lucruri (și alte fete!).

Hainele tale sunt unde ne-am întâlnit prima dată.

Jocurile video sunt unde ne-am sărutat prima.

Laptopul este unde am cumpărat primul joc video împreună.

Televizorul tău este în locul unde am făcut dragoste prima dată.

Orice altceva, inclusiv pozele cu tot ceea ce am făcut în ultimii doi ani din viața noastră… Sunt ACASĂ LA KELSI!

Distracție plăcută!

Și în timp ce eu nu am rupt sau deteriorarat nimic, nu pot garanta nimic pentru străinii care le vor găsi pe unde le-am lăsat…

Vânătoare plăcută! ”

SURSA

„Acum câteva luni, la o discuţie mai aprinsă, m-a lovit destul de rău. Timpul a trecut şi după un an am rămas însărcinată, bucurie mare pe amândoi, doar că la 2 luni distanţă am pierdut sarcina şi mai mult decât atât, am aflat că…”

0
Dragă Adela,
 Mă numesc F., am 27 de ani şi sunt căsătorită de 4 ani! M-am căsătorit foarte repede, după 6 luni de relaţie! În tot acest timp de 6 luni, nu ne-am înţeles tocmai perfect, crezând eu că aşa ne cunoaştem mai bine! Imediat după ce ne-am căsătorit au şi început discuţiile serioase, gen că nu îi place cum fac mâncare, cum mă îmbrac, cum fac dragoste (normal, dacă eram virgină) sau aia sau altele…deci, nu există zi de la bunul Dumnezeu să nu aud că nu îi place ceva din ce fac eu!
Timpul a trecut şi după un an am rămas însărcinată, bucurie mare pe amândoi, doar că la 2 luni distanţă am pierdut sarcina şi mai mult decât atât, am aflat că am o problema serioasă de sănătate! Desigur, am avut un şoc când am aflat, soţul nu mă credea că mă dor toate alea, credea că mă prefac şi că i-am ascuns problema de sănătate, dar nici eu nu am ştiut de ea până în acel moment! Am intrat în depresie şi după 3 luni, cu ajutorul părinţilor şi a bunului Dumnezeu, am trecut peste şi m-am împăcat cu ideea că problema serioasă o să o am toată viaţa, până voi muri!
Până pe la aproximativ 2 ani de căsnicie am locuit în aceeaşi curte cu părinţii mei, aducându-mă el acolo, deşi n-am vrut, ca să nu iasă discuţii. El lucrează în străinătate câte 2-3 luni, apoi revine acasă 2-3 săptămâni! În tot acest timp, discuţii, critici, reproşuri, jigniri, nu am ştiut cum să îl mai înţeleg, am luat-o pe toate căile doar doar să îi fac pe plac totul şi să fie mulţumit!
După 3 ani de căsnicie am cunoscut pe cineva şi m-am îndrăgostit, deşi nu căutăm să găsesc pe cineva, dar întâmplarea a făcut asta! Am ieşit cu acest băiat 1 an fără să ştie el dar apoi am întrerupt totul pentru că mă simţeam aiurea, deşi aveam ceva sentimente şi mă înţelegeam perfect cu acest băiat! Acum vorbim vorbim mai rar, o dată pe lună. Mă iubeşte, doar că el crede că îmi iubesc soţul prea mult şi, deşi ştie situaţia mea, nu voi renunţa la el (părerea băiatului).
Acum câteva luni, la o discuţie cu soţul meu mai aprinsă, m-a lovit destul de rău. Deşi are 32 de ani, consider că este foarte imatur! Am fost şi la psiholog şi la preot să ajungem la o soluţie, dar cine socializează cu el la prima vedere pare Sfântul Duh, deşi nu e aşa, e fals! Se supără din orice, chiar şi pentru un like pe Facebook dacă nu îi dau începe discuţia, bani nu mai da în casă decât foarte rar (menţionez că mă întreţin singură de aproape 3 ani!). Maşina lui nu mi-o mai da, am fost nevoită să îmi iau eu una din bani proprii, iar unde locuieşte cu mine este o garsonieră ANL! Problema este că îmi scoate ochii tot timpul că el stă în casa primăriei şi nu vrea să locuiască aici cu mine, în concluzie trage tare să strângă să îşi facă o casă!
Ce pot să fac să îndrept situaţia, să nu îmi pierd familia, să îl fac să înţeleagă că nu e totul aşa cum vede el? M-am săturat de ochi scoşi zilnic, de comparaţia cu x, y, de critici şi altele! Nimic din ce fac nu este bine, trebuie tot timpul să îi dau dreptate şi mă consideră bărbat în casă şi autoritară! Am uitat să precizez că el nu mai vorbeşte cu ai mei pentru că m-a jignit în faţa lor, iar ei s-au supăra. Nici eu cu ai lui, pentru că el mi-a interzis asta, deşi nu a fost ceva între mine şi părinţii lui, ne-am înţeles bine! Mulţumesc de sfaturi!
Adela răspunde:
Dragă F.,
De fapt, ce înseamnă pentru tine o căsnicie măcar acceptabilă – că nu știu dacă în cazul tău se pune problema de ”căsnicia perfectă”? Pentru majoritatea oamenilor, căsătoria se bazează pe iubire, înțelegere, respect… Înseamnă să găsești pe cineva față de care să simți atracție, cu care să poți avea o discuție captivantă, să simți că poți construi ceva valoros împreună, să aveți idealuri comune – și toate aceste lucruri să fie reciproce. Înseamnă să te simți mai bun pentru că ești cu acea persoană, să-ți dorești să evoluezi de dragul lui/ei. Din ceea ce povestești tu, căsnicie înseamnă să fii împreună cu cineva care te critică mereu, subminându-ți constant încrederea în tine. Înseamnă să fii tot timpul într-un conflict cu el și cu ceilalți. Să te simți mizerabil și să continui așa. Oare asta înseamnă ”iubire”? Oare nu cumva este un atașament, o continuare din inerție a unor relații pe care ți-e teamă să le rupi, din motive care, în realitate, nici măcar nu sunt atât de importante? Ce pierzi dacă rupi relația cu el? Ți-e teamă de ce-o să spună lumea? Nu ești nici prima, nici ultima care a divorțat pe lumea asta, nu-ți ia nimeni capul dacă te retragi dintr-o combinație care te distruge încet, dar sigur. Nu te sfătuiesc să te repezi imediat într-o altă relație, mai întâi fă pace cu tine. Trebuie că ești foarte supărată pe tine dacă te pedepsești de atâția ani în această relație care, în realitate, te anihilează. Începe să crezi că meriți mai mult. Chiar meriți.

SURSA

RESPECT! Bătrâna care şi-a trimis copiii la facultate vânzând cergi. „Le luai de-a umăr şi te duceai pân’ tătă ţara“

0

Cergile din Săpânţa sunt recunoscute atât în România, cât şi în străinătate. De cum intri în comună, pe stânga ori pe dreapta nu ai cum să ratezi porţile ornate cu diferite obiecte de  lână, cergi, cuverturi pentru pat ori trăistuţe. Iar în multe situaţii, la poartă stă şi o bătrână cu caierul.

Tanti Maria Bodnar are 87 de ani şi obişnuieşte să stea zilnic la poarta casei sale şi să toarcă lână. Pe gardul gospodăriei se află întinse cergi, acele pături călduroase din lână, apreciate în toate ţara şi peste hotare. Este imaginea pitorească de care turiştii străini veniţi în vizită se îndrăgostesc pe loc. Însă, în spatele acestui tablou se află povestea de viaţă a unei femei care şi-a ţinut familia din munca ei: torsul lânii şi vânzarea produselo din lână.

De cum intri la ea în curte, îţi oferă spre vânzare diferite obiecte, mai mari sau mai mici, mai scumpe sau mai ieftine. Experienţa ei de viaţă îşi arată utilitatea în aceste situaţii. Măsoară din ochi rapid puterea noastră de cumpărare şi ne oferă nişte lucruşoare mai mărunte. ”Am trăistuţe cu (model pepit, n.r.), hanorace. Văzut-ai aşe oareunde? Spune driept că n-ai văzut!”, spune tanti Maria. Nici n-am avut cum să vedem, în special aşa o vânzătoare bună şi energică, la o vârstă atât de înaintată. „Api le luai de-a umăr şi te duceai de-a lungu’, pân’ Bucureşti, pân’ Piteşti, pân tătă ţara“.

Bătrâna ne povesteşte apoi că nu poate să stea şi să nu facă nimic, e o fire aspră, energică şi are un simţ al umorului ieşit din comun. Toată viaţa a trăit din prelucratul lânii şi a vândut tot ce a produs. Cu toate că a fost o muncă destul de dificilă, nu pare să-i fi ştirbit ceva din vervă. Într-un dialect pur moroşenesc, bătrâna începe să îşi depene o serie de amintiri de pe vremea când mergea prin toată ţara pentru a-şi vinde produsele. ”Amu tânerii-s deştepţ, nu-s proşti cum o fo’ mai demult, să lucreză pân’ apă şi ger, de îngheţa hainele pă noi iarna la vâltoare.

Api le luai de-a umăr (cergile, n.r.) şi te duceai de-a lungu’, pân’ Bucureşti, pân’ Piteşti, pân tătă ţara. Şi-api  du-te pă străz până s-o găsî unu care a lua. Şi-api poartă-le aşa în spate, că ni se făcea p-aici, pe unde era baieru’ de la traistă, rană”, spune ea într-o viteză ce o face aproape greu de urmărit. Şi începe apoi să rememoreze traseele pe care le făcea, dând adevărate lecţii de orientare. ”O luam de la Mamaramureş pe la Vatra Dornei, pân’ la Botoşani apoi coboram în gios (jos, n.r.) la Roman, Iaşi, Vaslui, Galaţi, Brăila, în tăte oraşele. Mergeam cu trenu şi cu bilet luat pă o lună de zile, cu staţionare cât ai vrut. Te-ai dat gios şi ai vizat biletu’ şi te-ai suit când o init (venit, n.r.) altu’ tren şi te-ai dus mai departe. Stăteam câte tri săptămâni, câteodată patru.

Şi avem nişte încălţări de gumă şi ni se făcea băşici pă picioare de la ele”, mai povesteşte octogenara. Nu neagă faptul că era rentabil. În plus, îşi aduce aminte că atunci nu avea altă alternativă. ”Era musai, da’ ce-aveam de făcut? Era colectiv. Pământ de-ai avut, l-o luat. Salar n-ai avut, penzie (pensie, n.r.) n-ai avut. Ce-ai avut de făcut? En giudecă-te (ia judecă, n.r.) dumneta, de erai în situaţie, ce-ai fi făcut? Copii de crescut, la familie de făcut mâncare; nici pământ, nici salar, nici penzie, nici nimic. Pământ nu”, mai spune ea.CITESTE MAI MULT PE ADEVARUL.RO

Ultimele cuvinte pe care le-au auzit din gura tatălui lor disperat au fost ,,Eu acum mor! Ia copiii și fugi!” Un bărbat din Iași a ales să fie devorat. Ce au descoperit medicii legiști în trupul lui la autopsie a uimit autoritățile. Ce trebuie să faci dacă pățești același lucru

0

Un bărbat din Iași a fost ucis de un roi întreg de albine, medicii legiști au găsit în total un număr de o mie o sută de înțepături de albine.

Florin Nenica, tatăl a nouă copii, era în căruță atunci când insectele au atacat, omul a reușit să își salveze fratele și cei doi copii care erau cu el, apoi s-a prăbușit doborât de veninul albinelor. Din păcate stupii au fost amplasați de curând chiar lângă șosea, și nu exista niciun panou de avertizare. În același loc, peste câteva ore de la acest incident tragic, au fost atacați alți doi tineri, dintre aceștia o tânără de doar 19 ani se află în stare gravă la spital.

Fratele lui Florin, Vasile Nenica, a declarat: ,,Taică-so i-o zis: “Fugi de aici, fugi acasă, că eu acum mor! Şi eu am luat copiii şi am fugit. Şi a strigat de vreo trei ori la mine: Ia copiii şi fugi!”. Se pare că Florin punea viața copiilor săi mai presus de orice, așa că el a ales să rămână la pământ, fiind acoperit în curând de albine, pentru a da fratelui său suficient timp pentru salvarea celor doi fii. Cel mai mic copil al său are doar 8 luni.

Iată ce a mai povestit Vasile, fratele victimei, pentru Observator: ,,Eu am luat copiii la subţioară şi am fugit mai la deal. Şi m-am întors după el, dar nu am mai putut să mă apropii. Era pus jos de albine.” Stupii erau amplasați la doar o sută de metri de șosea, într-un lan de porumb, iar localnicii spun că fuseseră aduși cu o seară în urmă. Cei doi copii și fratele lui Florin nu au scăpat nici ei, au fost înțepați, dar au reușit să scape cu viață.

Medicii legiști au găsit în total, pe trupul lui Florin, 1.100 de înţepături, peste 300 de miligrame de venin i-au invadat corpul. Specialiştii declară că riscul de şoc anafilactic poate apărea şi cu o singură înţepătură, la o persoană alergică.

Legislația în vigoare cere apicultorilor să amplaseze panouri de identificare în apropierea stupurilor și să comunice autorităților faptul că și-au instalat stupii pe respectivul teren.

În prezent autoritățile caută vinovații. Specialiștii spun că în cazul unui atac cu albine, este nevoie să îndepărtăm acele, să acoperim pielea cu o compresă cu gheață și să luăm medicamente anti-alergice.

Sursa: Observator.tv

Tatal fetitei a facut pe el si a mers ASA sa isi ia fata de la scoala. Profesorii se UITAU URÂT, copiii râdeau, dar când i-a spus fetiței DE CE a venit ÎN HALUL ĂSTA la ea toți au început să PLÂNGĂ. Uite care era MOTIVUL

0

Vinerea trecută fiica lui Ben Soward, Valerie, în vârstă de 6 ani, a avut o supriză care a înduioșat o lume întreagă.

Totul a început atunci când soția lui l-a sunat și i-a spus că Valerie a avut un mic accident la școală, fetița începuse să plângă în hohote și țipa că vrea acasă. Ce a făcut acest tată-model? A luat apă, și-a udat pantalonii și a mers imediat să-și ia copila.

Când Ben a intrat în biroul unde fusese dusă fetița, i-a cerut fetei ghiozdanul ca să-și poată acoperi cu el propriul ,,accident”.

Bărbatul mărturisește: ,,S-a uitat la mine cu cea mai uriașă lipsă de încredere”. Pozele acestea au ajuns pe internet după ce sora mai mare a lui Valerie a povestit totul pe Twitter: ,,Surioara mea mai mică a avut un mic accident azi la grădiniță & uitați cum s-a dus tata să o ia de la școală pentru ca să nu se mai simtă rușinată și tristă…”

Iată imaginile:

SURSA

NU- I MAI CRITICATI PE ROMANII DIN DIASPORA. ,,ÎN STRĂINĂTATE BANII NU PICĂ DIN CER. ÎN SPATELE BUNĂTĂȚILOR ADUSE ÎN ROMÂNIA, A CADOURILOR ȘI ALE SURPRIZELOR SE ASCUND LACRIMI, MOMENTE DE TRISTEȚE ȘI SINGURĂTATE, ÎNJOSIRE ȘI SACRIFICII”.

0

,,Lasă, nu te văita, că acolo munciți dar măcar câștigați bine. Ce bine este de voi! Ce norocoși sunteți! Te vaiți că-ți este dor de România? Cine te-a pus să pleci? Lasă că acolo aveți! Ce ne-ai adus? Știți acel moment în care sunteți sătui de anumite concepții greșite? De fiecare dată vă simțiți obligați față de ceilalți și încercați să ajutați pentru că vă simțiți mai norocoși doar pentru că nu locuiți în România.

Am obosit să mă tot repet: în străinătate banii nu pică din cer. Fiecare om, fiecare femeie, fiecare copil, când a ajuns într-o țară străină, s-a simțit ca un pește pe uscat. La propriu. Era singur. El și noul șef sau noii colegi. Ea și șeful. Copilul și învățătorii. O limbă nouă, un loc nou, nimeni pe care să te poți baza. Nu numai că n-ai pe cine conta atunci când dai de greu: trebuie să stai în alertă, să ai grijă cine-ți este prieten, cui oferi încrederea ta și în ce fel de grup ajungi.Un om nu pleacă de acasă, printre străini, de dragul vieții. Nu, pleacă pentru ceva mai bun. Să nu credeți că o persoană este așteptată cu brațele deschise printre străini, din păcate nu avem o faimă bună. Să nu credeți că lucrurile merg ca pe roate, că ajungi, te angajează cineva imediat, îți oferă o casă, un contract și lucrurile merg super bine. Basme, povești pe care unii oameni, cei care stau cu mâinile în buzunar pierzând ziua pe la colț de stradă, le-au spus pentru a se simți mai puțin purtori.

Să nu credeți că în străinătate înotăm în euroi. Euroii se muncesc, domnilor! Nu aleargă nimeni după tine cu un loc de muncă, nu-ți oferă nimeni ceva doar pentru că ai zâmbet frumos și frunte palidă. Când îți iei viața de la capăt, trebuie să câștigi încrederea unor necunoscuți, să te interesezi, să fii atent la ce semnezi, să citești de o mie de ori, să asculți doamna de la un birou cu urechile ciulite, să cauți în dicționar cuvinte de care nu ai habar și să-ți controlezi frica pentru că întotdeauna pot apărea probleme.Într-o zi priveam atent mâinile tatălui meu și mamei mele. Mâini muncite, obosite și umflate. De i-aș strânge pe cei din țară, mulți ar spune că suntem norocoși, că am avut parte de o viață bună, că avem tot ce ne-am dorit și că na,SUNTEM NOROCOȘI, NENE! Norocoși? Mă bufnește râsul! Da, probabil am fost ajutați de multe ori de soartă dar știți ce contează? Voința și munca depusă.Nu-mi este rușine să o spun: ca un copil de emigranți, simt că niciodată nu voi fi înstare să-i depășesc pe ai mei, să fac mai mult decât ei! De ce? Simplu. Pentru că generația părinților mei este o generație de oameni cu voință! N-au zile de odihnă, nu știu care-i dimineața și care-i seară, nu știu ce înseamnă concediu sau vacanță. Eu, copilul lor, am datoria de a le cumpăra un bilet pentru a-i trimite, forțat, într-o croazieră! Eu, copilul lor, știu cât au muncit pentru o viață mai bună și știu că norocul a contat extrem de puțin.În spatele bunătăților aduse în țară, a cadourilor și ale surprizelor se ascund lacrimi, momente de tristețe și singurătate, înjosire și sacrificii. Dacă n-ați încercat măcar o zi, dacă n-ați fost în pielea unui om care nu-nțelege nici măcar un cuvint din ceea ce i se spune, dacă nu știți ce înseamnă să te trimită după sapă și să te întorci cu furcă pentru habar n-ai, dacă nu știți ce înseamnă să n-ai prieteni pentru că ești străini, atunci n-ai dreptul la o părere.”

Sursa: gazetaromaneasca.com

„Vom avea un copil” îi șoptește soțului ei mort, în timp ce închide sicriul! După câteva săptămâni, ea AFLĂ ADEVĂRUL! Doamne, ce VESTE a primit!

0

Povestea acestei femei are de toate: suferință, durere, pierdere și fericire. În februarie 2016, Courtney Hill si-a pierdut soțul, Brian, într-un accident. Acesta fusese soldat și luptase în Iraq și Afganistan. Brian și Courney s-au cunoscut în 2011 și de atunci nimic nu i-a putut despărți.

Cei doi aveau o fetiță pe nume Reagan, iar înainte de moartea lui Brian, au decis să mai aibă și alți copii. În ziua în care Brian a decedat, Courney a făcut un test de sarcină, dar rezultatul a fost negativ. Nu s-a lăsat descurajată și a repetat testul după două zile. Surpriza a fost imensă. De această dată testul era pozitiv.

Femeia îndurerată nu știa la ce să se aștepte, era șocată. La înmormântare, i-a șoptit soțul ei: „Vom avea un copil” și a închis sicriul.

După o lună, a început să simtă o durere ciudată și s-a temut să nu piardă sarcina. Când a mers la doctor, a aflat adevărul șocant. Nu aștepta doar un copil, ci trei: doi băieți și o fată. „Nu mă așteptam. Eram atât de fericită că voi avea încă trei zâmbete care să îmi amintească de el”, își amintește Courtney.

Din păcate, a trebuit să treacă printr-o nouă provocare. La 25 de săptămâni de sarcină, medicul ei a anunțat-o că unul dintre tripleți murise. Tânăra mamă deja alesese numele copiilor ei. Pe cel pierdut voia să îl boteze Brady. A fost devastată.

„L-am pierdut pe Brady, dar am primit doi bebeluși sănătoși. Majoritatea tripleților trebuie să petreacă săptămâni la terapie intensivă, dar în cazul copiilor mei nu s-a întâmplat asta. Ne-am externat chiar a doua zi.”, spune Courtney. Și-a numit copiii Harper și Miles. Bebelușii s-au născut pe 21 septembrie. Mămica mai povestește că este destul de greu să explice străinilor că cei doi nu sunt gemeni și că ea îi numește „tripleții care au supraviețuit”. Fiica sa cea mare o ajută, totuși, cu asta. Ea le spune oamenilor că frățiorul ei este în Rai alături de tati.

Sursa: dailynews.ro

Intr-o zi, colega mea a aparut CHEALA la munca. Nimeni n-a vrut sa se bage in seama cu ea si sa o intrebe ce s-a intamplat. Ar fi fost ciudat… Dar eu sunt o curioasa, asa ca am intrebat-o direct. Mi-a zambit larg si m-a strans in brate

0

De cele mai multe ori, un loc de munca inseamna mai mult decat un simplu loc unde mergi cinci zile pe saptamana si 9 ore pe zi. Acest loc aduce la un loc oameni diferiti cu care ajungem sa socializam, de voie sau de nevoie. O femeie din Statele Unite a povestit o intamplare de la locul de munca ce a ajutat-o sa respecte si mai mult o colega.

“Lucrez intr-o cafenea de doi ani. In acest timp, o groaza de angajati s-au perindat pe aici, unii cu norma intrega, altii cu jumatate de norma. Vin si pleaca. De sase luni, am o noua colega, o tipa haioasa cu un par lung blond superb. Nu suntem prietene. E cam greu sa te imprietenesti cu cineva cand lucrezi in schimburi si nu ai timp nici sa respiri.

Intr-o zi, m-am nimerit cu ea in schimb. A intrat in cafenea si a atras privirile tuturor angajatilor. Purta o bandana roz si se vedea clar ca s-a ras in cap. Unde disparuse parul ala lung frumos pe care il invidiam?

Lumea si-a vazut de lucru in continuare. Nimeni n-a vrut sa se bage in seama cu ea si sa o intrebe ce s-a intamplat. Ar fi fost ciudat. Dar, eu sunt o bagacioasa si o curioasa, asa ca m-am dus glont la ea si am intrebat-o ce s-a intamplat cu parul ei.

Mi-a zambit larg si m-a strans in brate. M-a socat. Nu ma asteptam la asemenea reactie. Eu am fost singura care a ajut curajul sa o intrebe.

– Cea mai buna prietena are un copil de patru ani si acum e iar insarcinata. A aflat de curand ca are cancer si iubitul ei a parasit-o. Am incercat sa-I fiu alaturi, sa o ajut. I-am promis ca atunci cand va incepe sa-si piarda parul din cauza chimioterapiei, imi voi rade parul. Aseara m-a sunat si mi-a spus ca a inceput sa piarda ghemotoace de par. I-am zis ca ajung in 10 minute la ea. M-a ras in cap apoi am ras-o eu.”

Sursa: Unica

Vezi si..